Ravenfield e sandbox-ul perfect pentru când vrei „bătălia mare” fără lobby-uri, lag sau micro, un FPS cu boți care îți dă control total: slider pentru numărul de soldați, dimensiunea hărții și densitatea punctelor de captură, mutators care schimbă regulile (fără HUD, one-shot, muniție limitată, rezistență sporită), plus un arsenal și un parc auto/aerian/nafier care acoperă totul de la puști clasice la arme futuriste, tancuri, APC-uri, elicoptere și avioane. Stilul low-poly îl face lizibil chiar în haos, animațiile au greutatea „corectă”, iar ragdoll-urile livrează exact doza de comedie neagră pe care o aștepți când un jeep sare peste o mină; AI-ul e suficient de bun ca să te încercuiască și să preseze obiective, dar destul de „derpy” cât să-ți lase loc de erou, fix locul dulce pentru fantezia de soldat unic. În afara meciurilor rapide există Conquest, o campanie tip „război pe hartă” unde muți frontul, cumperi unități, gestionezi resurse și declanșezi bătălii instanțiate, nu e un Total War, dar oferă motivația pe termen lung care lipsea din simplele skirmish-uri. Adevăratul multiplicator e comunitatea: Workshop-ul adaugă mii de hărți, arme, vehicule și scenarii, de la recreări istorice la SF pur, iar pachetele curate „curate” îți pot transforma jocul într-un shooter WW2 într-o zi și într-un conflict pe Marte în următoarea. Tehnic, e surprinzător de prietenos cu PC-urile modeste, dar bătăliile uriașe mănâncă CPU și pot scădea framerate-ul; îți recomand să crești gradual numărul de boți, să ajustezi „vehicle spawn” și să lași umbrele/efectele pe mediu până găsești echilibrul. Minusuri? Nu are multiplayer oficial (există moduri experimentale, dar experiența „adevărată” rămâne single-player), progresia e subțire dacă vrei grind clasic, iar AI-ul poate avea momente absurde; plusurile îl acoperă însă de fiecare dată: pornești o hartă, schimbi două setări, încarci câteva moduri și, în 30 de secunde, ai propria ta bătălie „de film” pe care o poți repeta și remixa la infinit. Verdict: Ravenfield e bucuria controlului, rapid, personalizabil, susținut de o comunitate prolifică, un shooter de „joacă serioasă” care te lasă să-ți construiești exact tipul de haos pe care vrei să-l comanzi.

Ravenfield e sandbox-ul perfect pentru când vrei „bătălia mare” fără lobby-uri, lag sau micro, un FPS cu boți care îți dă control total: slider pentru numărul de soldați, dimensiunea hărții și densitatea punctelor de captură, mutators care schimbă regulile (fără HUD, one-shot, muniție limitată, rezistență sporită), plus un arsenal și un parc auto/aerian/nafier care acoperă totul de la puști clasice la arme futuriste, tancuri, APC-uri, elicoptere și avioane. Stilul low-poly îl face lizibil chiar în haos, animațiile au greutatea „corectă”, iar ragdoll-urile livrează exact doza de comedie neagră pe care o aștepți când un jeep sare peste o mină; AI-ul e suficient de bun ca să te încercuiască și să preseze obiective, dar destul de „derpy” cât să-ți lase loc de erou, fix locul dulce pentru fantezia de soldat unic. În afara meciurilor rapide există Conquest, o campanie tip „război pe hartă” unde muți frontul, cumperi unități, gestionezi resurse și declanșezi bătălii instanțiate, nu e un Total War, dar oferă motivația pe termen lung care lipsea din simplele skirmish-uri. Adevăratul multiplicator e comunitatea: Workshop-ul adaugă mii de hărți, arme, vehicule și scenarii, de la recreări istorice la SF pur, iar pachetele curate „curate” îți pot transforma jocul într-un shooter WW2 într-o zi și într-un conflict pe Marte în următoarea. Tehnic, e surprinzător de prietenos cu PC-urile modeste, dar bătăliile uriașe mănâncă CPU și pot scădea framerate-ul; îți recomand să crești gradual numărul de boți, să ajustezi „vehicle spawn” și să lași umbrele/efectele pe mediu până găsești echilibrul. Minusuri? Nu are multiplayer oficial (există moduri experimentale, dar experiența „adevărată” rămâne single-player), progresia e subțire dacă vrei grind clasic, iar AI-ul poate avea momente absurde; plusurile îl acoperă însă de fiecare dată: pornești o hartă, schimbi două setări, încarci câteva moduri și, în 30 de secunde, ai propria ta bătălie „de film” pe care o poți repeta și remixa la infinit. Verdict: Ravenfield e bucuria controlului, rapid, personalizabil, susținut de o comunitate prolifică, un shooter de „joacă serioasă” care te lasă să-ți construiești exact tipul de haos pe care vrei să-l comanzi.